Îl știu de la începutul anului școlar. Elev nou, venit în sistemul de învățămînt românesc la 12 ani direct din altă țară. Am spus-o pentru că imposibil să nu fi contat.

Un băiat fin, frumușel foc, înalt, slăbuț, șaten, bine și degajat îmbrăcat, un nume frumos. Unul dintre cei numărați pe degete din clasă care nu stau lîngă școală, așa ne-am cunoscut, în autobuz, la prînz.

Zilnic, o perioadă, cea de început. Se împrietenise cu al meu, vorbeam toți trei, povestea de toate. Era în grămada lui de povești din ziua respectivă mereu ceva imperceptibil, nu-mi dau nici azi seama ce anume.
O vagă expectativă, ușoară dezamăgire, ușor dispreț spre dezinteres…?

Pînă într-o zi, cînd drumurile s-au despărțit brusc.
Ieșeau încă împreună, în grup, dar nu-și mai vorbeau, ei doi, iar el o lua pe altă cale. Și la propriu, și la figurat. Cu celălalt bad guy din clasă, care chiar merită o poveste separată. Încă mă saluta cînd trecea pe lîngă mine.

Azi nu mai salută pe nimeni și e unul dintre copiii-problema ai clasei, cum probabil s-a dedus. Pe lîngă toate celelalte, este acuzat și de furt de bani mai nou, dar el pare să se simtă în apele lui, nihilist și jemanfișist total cu tot.

Mama lui, care pare o femeie tare înțelegătoare (pare, pentru că n-o cunosc personal, nu că am îndoieli), se plînge că nu știe ce să mai facă. De tată nu știu nimic, dar e. Au fost la psiholog cu el, vorbesc acasă cu el. Ar fi vrut și la psihologul școlii, dar nu-i, am înțeles că se tot schimbă, sau sînt la mai multe școli, în orice caz nu-i. Diriga-i o femeie de aur, profesorii sînt ok, că altfel eram eu prima care aveam ceva de spus, dar chiar n-am.

Și așa trec zilele, una după alta iar mie nu-mi iese din minte că tot într-o zi ca astea care trec copilul ăsta s-a schimbat peste noapte sub ochii tuturor. Între graba de-a saluta și povesti de-a valma și privirea vădit ocolită de azi e un pas uriaș și nimeni nu știe ce să facă iar zilele trec în continuare, bombe cu ceas.

O dramă care se petrece lîngă mine și în care nu știu și nici nu am cum să intervin, doar să o constat.