Adevăr sau provocare…?

Majoritatea nu vrem adevăruri. Banale, nu esențiale.

Lăsînd la o parte că acesta „nu e niciodată pur și rareori simplu”.
Uneori e evident. Sare în ochi. E adevăr comun că-i luna mai, că-i ora 22.22 cînd scriu și pot dovedi, că Dragnea-i tembel, că Iliescu trăiește, c-o să fie vară iar.

Majoritatea nu vrem lucruri spuse. Mai nimeni nu vrea să audă „nu-i bine”, „nu te iubesc”, „nu vreau să”, „arăți cam ciudat”, „te-ai îngrășat”, „preferam să”, „n-am chef”, „minți”, „scrii greșit”, „nu-mi place”.

Majoritatea vrem lucruri presupuse, „ești minunat(ă)”, „a fost perfect”, „superb”, „a(veț)i dreptate”, „așa e”, „felicitări”, „cît de frumos”, urări și laude care nu se mai termină cînd încep, aluneci bine pe făgașul ăsta.

Știți poza aia celebră cu apele a două oceane care se spune că se-ntîlnesc, dar nu se amestecă niciodată?

Așa și lumile-astea.

Aia-n care-i totul idealizat, culmea, ca-ntr-o realitate virtuală, de dimineața pînă-n cealaltă dimineață și toate relele nopților, care oricum există, îs pe-ascuns, sub măștile mesajelor frumoase zburătăcite între purtătorii acestora.

Și aia mai micuță-n care-s spuse toate pe numele lor, la timpul lor și la locul lor și evenimentele curg cumva firesc, cel puțin limpede, cel puțin cu noimă.

Drama nu e a purtătorului de mască, el așa fiind de felul lui trăit. Problema devine a celui ce oscilează, prins din întîmplare sau voit prin cealaltă lume, pînă cînd alege și s-așază undeva definitiv, la felul lui de-a fi.

Cunosc, în lumea cuvintelor goale și frumoase, cîțiva oameni care chiar cred în ce rostesc și le rostesc numai atunci cînd cred în ele.

Așa cum știu, în lumea cuvintelor pe șleau, ceva mitocani.

Dar sînt puțini, atît de puțini, exact, probabil, dozajul necesar de excepții care întăresc o regulă, ce-i drept, personală.

(foto – http://www.novafm.ro)

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Sunt și adevăruri greu de spus și atunci trebuie să găsești cuvintele potrivite sau să rostești un neadevăr. Ar mai fi varianta să taci, dar și tăcerea are un înțeles.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Sînt tot felul de adevăruri și tot felul de contexte și tăceri 🙂
      Alea mari m-au cam obosit, plictisit, ceva pe-aici 🙂
      Dar mă gîndeam la alea mici, un șef, un profesor, ceva „gen”. Și la mulțimea aia de cuvinte înconjurătoare care le face aura zilnică, să fim serioși, știm toți cît de reale sînt multe dintre ele. Da’ unii așa trăiesc, cam la asta se rezumă dialogurile lor. O superficialitate cu roade.
      Am văzut de curînd pe fb o convorbire care m-a scos din sărite, unul mulțumit de o mîncare undeva, altul îi zice că așa-i dacă știi să te porți cu ospătarul, primul revine și zice că întotdeauna știe să se poarte cu un ospătar… Pe bune?!? :)))

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.