Ghid de acceptare a prieteniei virtuale sau cîteva variante de „lup” de facebook

N-are poză la profil. Sau are o bazaconie. Înțeleg că uneori mai vrei un avatar, ceva, dar uitați-vă la comentarii și, dacă sînt, e limpede, nu trebuie să vă explic eu. Dacă nu-s, e și mai limpede. Asta în cazul în care nu vedeți încă celelalte fotografii, unde, după eventuala acceptare a prieteniei, veți descoperi cu uimire lipsa oricărui indiciu uman.

Pare ok, dar, în cîteva săptămîni, îți dai seama întîmplător sau deliberat că nu interacționați nicicum. Bonus, poți să descoperi că practic nu interacționează cu nimeni, aruncă doar din cînd în cînd o postare neutră la care nu are nici o reacție, în caz că ar zice cineva ceva. Ce face, de fapt, cu profilul – el știe.

Tot așa, pare ok, dar, după acceptarea prieteniei, te vrea prietenă doar pe mess. Fie să-i cumperi o carte, fie să-i dai like la tablouri, fie să-și umple o plictiseală dubioasă cu complimente sau abordări fără dubii, indiferent de mască. Și, shit, chiar am remarcat că genul e în general intelectual.

Cei pe care-i accepți avînd unu-doi prieteni comuni de așa încredere, că nu mai stai pe gînduri (după cîteva experiențe d-astea vei sta, totuși, garantat). Și-apoi începe. Nu în privat, ăștia-s alți duși cu pluta. Public, în comentarii, ori anapoda, ori la orice-ai zice și face, ori chiar urîte sau deranjante. Mă rog, e mult și impropriu spus lupi pentru asemenea javre.

Din altă sferă, dar tot în plus pe lume, sînt cei cu două-trei mii de prieteni și eventual cîteva sute de urmăritori. Nu personalitățile. Personalitățile au pagină sau cerculeț albastru, iar, dacă au (și) profil obișnuit, vă veți da seama de la prima postare cu comentariile aferente cine-i omul. Altfel, nu te gîndi că cineva cu mii de prieteni te vrea tocmai pe tine sau că ar avea, practic, vreunul. În cel mai bun caz, ești un număr în plus.

De generalii văduvi americani nu mai pomenesc, și-așa n-am înțeles fenomenul, dar mi-a plăcut gluma la adresa lor, cum că sînt atîția generali americani văduvi pe facebook în căutare de prietenii, de parcă soțiile lor ar fi fost la război.

Și încă, exact în clipa asta cînd scriu, gîndindu-mă și la celălalt punct de vedere, îmi dau seama că nu mi-a cerut niciodată prietenia un profil feminin bizar. Nu mie, deși sigur sînt și ele, ceea ce, zic, demonstrează o dată în plus falsitatea unor anume cereri și intenții.

Toate-acestea sînt valabile, firește, numai în funcție de ce vrei și tu de la rețeaua de socializare.

P.S. Despre lupii de pe wordpress nu știu mai nimic. Nici dacă sînt măcar. Dar, știu, e prematur…

(foto – moviemelaonline.blogspot.com)

21 de comentarii

    • Cam 90% aş şterge din listă. Până acum vreo 3 ani aveam doar 40-50 în lista de FB şi îmi plăcea. Acum am cam 200 şi ceva şi chiar dacă urmăresc postările a vreo 20 şi ceva de persoane, mă simt ipocrită din cauza laşităţii de a nu-i şterge. Nu au greşit cu nimic, nu aş şti ce să explic dacă aş fi întrebată, dar simt că nu am nimic comun cu aceştia şi nici nu mă intereseaşă opiniile lor.

      Apreciat de 2 persoane

    • Fix ca mine, chiar azi am mai șters vreo 3 și încă am 230, ceea ce mi se pare mult :))
      Și mie mi-e jenă uneori din aceleași motive și-atunci mai dau și unfollow, funcție de context…
      Nu renunț la fb pentru cîteva legături care chiar contează, așa numărate cum sînt, dar cam d-aia m-am „mutat” pe wordpress, plictiseală și superficialitate cu caru’ 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  1. Azi am 1.624 de prieteni pe FB. Nu ma deranjeaza. Unele prietenii sunt exclusiv virtuale. Pe alte persoane le cunosc personal si ne-am imprietenit pe FB dupa aceea. Pe unele, le-am cunoscut pe FB dar ne-am cunoscut si personal ulterior. Si vor mai urma, astfel de intalniri epocale!

    Prietenii mei de pe FB, in general, apartin unor grupuri diferite, care toate rezoneaza cu pasiunile mele (fosti colegi – de scoala si liceu, de serviciu, din facultate nu cred ca am pe nimeni – scriitori, bloggeri de carte si fani ai cartilor mele, marinari, pirate reenactors, greci din diferite comunitati, aromani, evrei, mai nou si lipoveni de cand ma documentez pentru A DOUA CURSA) . Avandu-i ca prieteni m-a ajutat sa aflu despre anumite evenimente si sa pot participa la ele, despre anumite carti si sa fac rost de ele, am avut cui sa-i cer un sfat de specialitate la nevoie… si conteaza!

    Si chiar daca nu interactionez personal, cu majoritatea, decat cand le spun LA MULTI ANI de ziua lor sau cand mai comentez cate un post de-al lor, sunt multe alte posturi/ linkuri de-ale lor pe care le citesc (si le dau like). Nu am de ce sa-i sterg (pana la proba contrarie, persoana cu persoana).

    Am sters obraznici pusi pe agatat (romani si straini – nu am fost scutita nici de vaduvi americani, nici de de-ai nostri, nici de negrese care trimeteau acelasi mesaj tuturor, fara sa se uite la avatar daca e nume de femeie sau de barbat (ca poza nu este niciodata a mea, si daca uneori este un tablou infatisand o fata, de obicei e cana scriitorului cu avertismente hazlii). Am sters barbati si femei care imi dadeau oferte de imprumut, predici, politruci de tot felul (vine campania electorala!) reclame la produse cosmetice si alte cele, chiar si scriitori prea insistenti sa le cumpar cartea sau sa le recomand profilul tuturor prietenilor (odata cu persoana ofensatoare). Am mai sters diversi fanatici cu ale caror opinii nu rezonez, sau pe altii care aveau, printre lucruri interesante, si poze dezbracate, desi ei mie nu mi-au spus nimic, erau cuminti cu mine si se manifestau intre ai lor, dar de ce sa vad ce nu ma intereseaza pe pagina lor? Ca doar imi apare si mie cand au postat!

    (Si eu nu bat pe nimeni la cap sa-mi cumpere cartile. Da, postez, din cand in cand, si linkurile de unde pot fi comandate, dar mai mult informatii suplimentare – despre cartile mele si ale altora, si informatii culturale in general. Iar daca cineva isi exprima dorinta sa le citeasca, atunci ii trimit un mesaj, dar nu „cumpara-mi cartea”, ci „da-mi adresa sa ti le trimit prin posta”, ceea ce suna altfel. Imi doresc cititori, care sa raspandeasca vorba mai departe despre cartile care le-au placut, mai mult decat cumparatori. Si se vede, ca la niciuna dintre carti nu mi-am acoperit cheltuielile si, din pacate, nici sponsori nu am gasit, desi am cautat!)

    In ultima vreme, insa, primesc cate 10 cereri de prietenie zilnic… si mi se pare ciudat. Majoritatea nu de la persoane cu care as interactiona, desi avem 1-2 prieteni comuni, sau mai multi. Probabil, unii mai aproba si din greseala… si eu perpetuez, cateodata, greseala. Cateodata nu. Intr-o lume ideala, as vrea sa stiu care este reteta… sa am mai multi fani pentru cartile mele, sa nu refuz niciunul dintre acestia, dar nici sa nu ma incarc cu… balast.

    Apreciat de 2 persoane

    • Tu ai alt statut… și altă fire. Eu, și dacă voi publica cele cel puțin două cărți pe care mi le doresc în acest stadiu final al existenței lor, tot nu mă văd cu profil public și cu brațele deschise. Deși fb-ul e bun doar la asta – popularizare. Sau ar trebui să mă depersonalizez și vorba ta… comunități, interese comune… Nu știu, nu mi-am pus problema. Dar de aceea ești tu mult mai expusă…
      Nu există rețetă pentru balast, iar de balastul comun mă voi ocupa eu, cu o grijă pe care n-am avut-o pîn-acu’ 🙂
      Uită-te la „Discul de vinil”, nu am vrut, din delicatețe, să îți spun pe fb. Poate greșesc, dar mă îndoiesc. Cineva care își propune asemenea obiectiv frumos vorbește musai cumva.

      Apreciat de 2 persoane

  2. Iar eu cred ca daca FB, WP si celelalte „droguri socializante” vor disparea miine, multi isi vor pune capat zilelor … si noptilor sau se vor interna la dezintoxicare 😆
    Nu m-ar mira s-apara patches sau pastile ca cele pentru fumatori, doar ca in loc de „Quit smoking” va fi „Quit blogging” 😆
    Hai ca deja devin prea simpatic! 😆
    Azi sau miine plec la Romania, asa ca … alla prossima! Aaauuuuu! 😆

    Apreciat de 2 persoane

  3. Eu am fb pentru blog. Poza de la blog, numele de blog, intru o dată pe săptămână deci aș putea fi lup 😀
    În rest… am pierdut șirul noutăților, că nu mai știu ce se practică pe acolo. Oricum, din partea mea, se poate și închide, nu voi suferi deloc 😀

    Apreciat de 3 persoane

  4. Issabela, mie chiar îmi plac lupii, dar nu cei de pe internet. M-ai amuzat cu „generalii americani văduvi”. Chiar așa, bietele soţii! Ele au participat la lupte. Sunt profile pentru persoanele mai naive. Dezavantajele internetului. Nici eu nu știu dacă pe WordPress există astfel de personaje. Printre bloggeri, nu cred.

    Apreciat de 4 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.