După pești, a urmat Chiț. Că rămăseserăm cu o cutie de sticlă goală în casă și nu știam ce să facem cu ea.
Dacă cineva dintre voi e adeptul teoriei că porcușorul de Guineea e un șobolan, cum de exemplu a fost soacră-mea (și nu numai), povestea mea pentru acel cineva se termină aici. Căci Chiț a fost unul dintre cele mai inteligente, cu bun simț și demnitate animale cunoscute. Atîta doar, că, vreun an și jumătate cît a stat cu noi, n-a fost chip să-și depășească statutul de rozător. Încă mai avem un cablu ros de el amintire…
… Deci am aflat eu că și respectivele animăluțe pot locui în acvarii și m-am dus să iau un porcușor. Primul găsit, atunci erau și ei peste tot, iarăși nu știam nimic de el… Doar indicațiile vînzătoarei și librăria de alături, unde am găsit o cărticică cu date elementare.
Abia după am văzut exemplare crețe, colorate, blănoase, diverse variante, superbe toate, din aceste animăluțe, toate mai frumoase parcă decît șobolănașul nostru mic, cu părul scurt și cafeniu. Dar el era deja Chiț al nostru.
La început a stat în acvariu, ceva zile, pînă am citit. Stătea foarte cuminte, care treceam pe lîngă el îl mîngîiam, scotea sunete ascuțite din cînd în cînd, am învățat și cu el din mers să-i fac curat, să-i iau căsuță, roată, să-i pun apă cu biluță, să-l iubesc.
Apoi i-am dat drumul prin casă. La început, nu-l mai găseam cu orele… Încet-încet, ne-am obișnuit unii cu alții, îi cam știam locurile și traseele, ieșea și el în întîmpinarea noastră, îl luam în pat, vorbeam, stătea cu ochișorii ăla rotunzi și lucioși și ne privea și el lung și nemișcat, apoi mai făcea o tură și revenea… Cam așa era viața lui de Chiț.
Noaptea-l puneam în acvariu pentru nani (nani uman, chiar nu mai țin minte cum și cînd dormea el).
Și aveam mereu grijă să aibă, cum citisem și cum mi se spusese, un lemn de ros. Îi aduceam, pe lîngă mîncarea lui de bază, cîte o crenguță de pom de afară. Era chiar o fericire momentul respectiv.
Pînă într-o zi, cînd i-am adus, ca de obicei, o altă crenguță mai groasă, tot din grădina din jurul blocului. În scurt timp a încetat să mănînce, a zăcut fără un sunet sau un gest cîteva zile și gata. Asta a fost tot.
Am să mă-ntreb mereu dacă din cauza crenguței mele și am să rămîn mereu cu senzația asta. Chiar dacă am citit că trăiesc doar 2-3 ani și nu era prea pui cînd l-am luat. Chiar dacă toți vecinii pe care i-am întrebat mi-au zis că nu-i arbust toxic. Chiar dacă ar mai fi putut găsi și alte chestii prin casă, deși încercam mereu să am o grijă obsedantă. Chiar dacă multe altele…
… Nu știu hamsterii cum sînt, tot ce-am văzut la ei pe la alții e că se-nvîrt pe roata aia pînă amețești tu, nu ei, ceea ce n-ar denota un IQ mare. Nu știu iepurașii, cu care singura conexiune stabilită vreodată a fost că eu vreau să-i mîngîi și ei nu vor să stea.
Dar Chiț a fost un animăluț deosebit și sînt convinsă că toți chiții din lume sînt la fel.
Pe mne m-ai convins, nu-mi cumpar 😆
ApreciazăApreciază
Nu știu exact cum s-o iau :))) dar nu contează.
Parcă în Canada ești, cum e-acolo comerțul cu animale? Tot asa, grămezi de canise la negru pe net cu împerecheri ilegale și exemplare bolnave? Ca să vorbesc în termeni la fel de penibili ca indivizii care fac asta.
ApreciazăApreciază
Zic s-o iei … mot-a-mot. 😉 Ti-am spus doar ca nu sunt adeptul acestor practici. Asa ca nu ma intereseaza nici comertul cu animale de … companie. Oricare-ar fi ele. Parca-ti dadusem sa citesti „Va iubesc … de fapt pe mine”. Oricum, nu conteaza. E doar o preferinta personala si, probabil, un mod ciudat 😆 de-a privi lucrurile.
ApreciazăApreciază
Nu, nu am uitat, și chiar parcă fuseserăm de acord cu omul în cușcă și animalele privindu-l curios de jur-împrejur.
Dar asta nu înseamnă că nu există comerțul ilicit cu pet-uri și doar speram că-n alte părți e mai controlat decît la noi!
ApreciazăApreciază
E, afla ca habar n-am avut de un astfel de comert, desi banuiesc ca orice poate fi vindut la negru. Mai ales interzisele, reptile, lei, rinoceri si alte girafe 😆
ApreciazăApreciază
Să nu rîzi, că nu-i de rîs, reptile, da, cu caru’. Era unu cu o iguană pe umăr, nu mai știu acum, dacă mai e, dar a plimbat-o vreo doi ani prin parc. Cu grijă să spună întruna copiilor să n-o tragă de coadă, că mușcă. Și ghici, copiii, cum o vedeau, direct la coada ei se duceau…
ApreciazăApreciază
De ris, de plins, e irelevant. Ce conteaza e atasamentul, inexplicabil mie, al multora fata de diverse lighioane. Lighioane purtatoare de microbi, virusi, paraziti pe care sistemul imunitar al omului nu-i poate dovedi in lupta dreapta 😆 Ba unii-si iau si limba-n gura cu ciini, pisici si alte patrupede. Ca si-o iau ei, e treaba lor, dar le lasa sa-i linga-n bot si pe copii lor si asta mi se pare de domeniul infantilismului cerebral. 😉
ApreciazăApreciază
Lol. Nu cred că am făcut apologia acestor gesturi vreodată. Eu iubesc decent și normal. Ca să mă exprim așa.
ApreciazăApreciază
😆 Mi-ai adus aminte de ceea ce-am afirmat undeva printr-un post, si anume ca „e anormal sa te consideri absolut normal”. 😆 S-ar putea ca asta sa fie chiar titlul.
ApreciazăApreciază
Stiu ca l-am folosit aiurea, da’ eram suparata rau pe lipsa ta de empatie, ce e vina lor că-s vîndute așa?!?
ApreciazăApreciază
De cuvîntul „normal” vorbesc. O să caut și părerea ta, că văd că n-ai mai trimis linkul…
ApreciazăApreciază
N-am trimis link pentru ca n-am cautat, dar am convingerea, fara a avea si dovezi, ca si animalele ne-ar vinde pe noi, daca ar putea. Gindeste-te ca ele se maninca intre ele de vii, asa ca pentru vinzarea unui om, nu cred ca si-ar face vreun tigru sau vreo orca procese de constinta, presupunind c-ar avea-o. 😆
E treaba cu pestele cel mare-l haleste pe cel mic sau neputincios. 😉
ApreciazăApreciază
Și eu sînt sigură că „nu trebuie să așteptăm ca leul să nu ne mănînce doar fiindcă nu l-am mîncat noi pe el”;. Dar, pnm, sîntem rasa superioară prin rațiune, declarată, tocmai ca animalele nu trebuie să gîndim.
ApreciazăApreciază
Nu am văzut decât la PetShop, nu ştiu cum sunt. M-a bătut gândul la un moment dat, aşa cum am vrut să îmi iau un din ăla mic, minuscul, ce-s ăia? Dar mi-a fost frică să nu scape prin casă, pe ăla chiar nu-l mai găseam.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ăia micii de tot, mai ales dacă-s pui, sînt hamsteri. După mine, sînt cam tîmpiței :))))
Nu am văzut și nu cred că poți face un hamster să se plimbe prin casă ca un porcușor. Cred că chiar nu l-ai mai fi găsit :))
ApreciazăApreciază
Hamsteri să fie? Tot ce-i posibil. Dar sunt cât degetul mic şi dacă stau înghesuiţi, nu-i mai distingi. Mie-mi place să-i văd în magazine, cum spuneam, nu am curaj să îmi iau 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))))) cred, nu-s expertă-n rozătoare! Dar așa mici, cum spui tu, și mulți și-nghesuiți am văzut și eu, tare caraghioși sînt…!! Și sînt hamsteri.
Tot ce am mai văzut sînt chinchilla, care-mi par o crimă în cușcă 😦 , și iepurașii, care sînt mult mai mari, și unii, și alții.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-mi aminti de pești. Am avut și eu o inițiativă de a obișnui copiii cu animale. Fără stres. Pești în acvariu, minim de probleme. Dar când am plecat pentru mai mult timp, le-am pus mâncare să le ajungă. 😦 Nu exista internetul și nu aveam decât o carte proastă. I-am regăsit cu burta sus și am aflat că peștii sunt lacomi și nu se pot abține. De atunci am doar muulte pisici (și o cățelușă maidaneză foarte bătrână). Chiț pare a fi fost deosebit doar că nu știa să toarcă, nu? De altfel, sunt sigură că ați fost niște sufletiști adevărați și că i-ați făcut viața frumoasă.
Aprecierea mea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțam…!
Da, în cele din urmă am rămas și eu/noi la pisici… Doar două, că stăm la bloc, totuși. Vara, la țară, cît cuprinde și cît au și vecinii în plus :))))
Și la noi torc toate pisicile, chiar și-alea de vecinii zic că nu… :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma vad nevoit sa raspund aicici, pentru ca nu mai pot deschide la comment-ul respectiv din motive de fucked up, cred 😆
Nu e vorba de mincat, de nemincat. E vorba ca daca ele ar fi dotata cu inteligenta si noi am fi DAAAA!, atunci si numai atunci, am fi vinduti in pietele de oameni amenajate de animale pentru necesitatile lor 😆
ApreciazăApreciază
Cred c-am făcut eu o bazaconie legată de tainele încă nedezvăluite ale wordpress…
… Păi nu zici c-am merita? Și nu necesități, cît distracții.
Mi-ar plăcea să se-ntîmple, cu speranța intimă că aș reuși să scap și că s-ar echilibra totuși planeta la un moment dat cumva, cu oameni în casele lor și animale în pădurile lor. Deși, odată întîmplat, nu poți să știi dacă lucrurile mai revin de unde au plecat.
ApreciazăApreciază
Pai daca spui ca ele n-o merita, de ce-am merit-o noi? Nu, n-am merita-o.
Issabela, am spus, necesitati, pentru ca si placerile ne sunt necesare. Dixi! 😆 Nu vitale, dar necesare.Pe de alta parte mai sunt si alt gen de necesitati pentru nevazatori, pentru detectarea drogurilor si ca sa explodeze ele, nu noi, cind adulmeca vreo bomba 😉
ApreciazăApreciază
Și Laika 😦
ApreciazăApreciază
Și Laika 😦
ApreciazăApreciază
Exact! De cosmonauta asta uitasem 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Na, like :))
ApreciazăApreciază
N-am nimic cu like-urile insotite si de text. Doar like-urile celibatare ma deranjeaza 😆
ApreciazăApreciază
Ăsta-i în concubinaj cu propria-i rostire. Narcisist.
ApreciazăApreciază
Da, se pare ca asta a fost un like care se iubea pe el mai mult decit pe mine 😦
ApreciazăApreciază
Acum beau bourbon si maninc struguri. Cred ca se va declansa o razmelita stomacala, mai ceva ca aia din ’89 😉
ApreciazăApreciază
Sănătate, că ieșim din sfera animalelor…! Zic.
ApreciazăApreciază
Ca bine zici! A toi!
ApreciazăApreciază
🙂 Ce zambet mandru are baietelul! Mandru, dar parca putintel speriat de animalut? Extrem de simpatic!
Ei, cam aceeasi poveste am si eu, din nou. Dupa ce am scapat de pestisori, ce sa fac cu acvariul? Am luat hamster(i). Si am vazut noi in filme ca poti sa ii lasi liberi, ca sunt prietenosi si destepti si vin inapoi. Ioc! L-am cautat pe sub toate dulapurile, stateam cu urechile ciulite…nimic, pana intr-o zi, cand fiica-mea a vrut sa incalte rolele. Acolo statea pitit.
Apoi, am luat porcusori de Guineea. Foarte simpatici, dar am facut alegie si stranutam pana nu mai puteam respira si alte cele.
Si toate astea, de dragul copiilor, fiindca eu am si acum fobie de rozatoare, indiferent de tipul lor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E fetiță… :)))
Aha, deci bănuiam eu că hamsterii sînt mai tembeli :))
Da, chestia asta cu acvariul care rămîne gol trebuie că e ceva, probabil gîndim în mod natural că ce am putea să mai facem cu el.
Și-acum? Ce mai ai? Eu, noi, doar două pisici, una care stă mai mult pe-afară și vine-n casă ca la hotel și alta care nu iese din casă. Ne-am cam stabilizat așa…
ApreciazăApreciază
Bag seamă că-s boli molipsitoare. Și noi am trecut prin toate fazele: iepuri (au ajuns, finalmente, în cuptor, pe varză), broască țestoasă (a evadat misterios și inexplicabil-încă-l bănuiesc pe Paul), pești (s-au „canibalizat”) și, apoteotic, hamsteri. Ăștia au ros plasticul gros de la fundul cuștii și… duși au fost. Probabil că au făcut deliciul lui Gogomanu, alintat Gogu.
https://lh3.googleusercontent.com/ruM-tuzGT8EYZLYkhgsg4_xxGWvS9uVQ_SGpK3doQfcrBeC36YiwcgVugF8ZX5AU0SRap7wYwSiyYq2HOCwIpoqdls9-aK0ywEVE19mdt5x8kfwZblSYrrAIFTYQYSoB7p_2npR_UQ6mL-FsVvvQecEI8ZawYMQfiDdTlkoebaf2wogEYdNszqIMu4DSk2a0_2pTkf1A9cYHGN-XJ_25qmjFvFNEa9wFjcu8Y5CPsffdeb7T6NqpO3Wu-Ad1z8bgt-JZCl2MEvgkqBoJ4oUuLuinmriNY-CyWRFHyLkL-cNFATymteALA_7LIxFlhFu2Abd6Tp0YM2CjgXX92po3byzMLS76M8xagSizOpVk9_J6r343EAyOJPvPRcQglkBShwavWosZTIAKNyFxerQZMNyte–pILWS_VSnIttL-Bf9DmyGrwyBpO6fTHilO9FMHQW2yNsX2w-vlgPhbOJHdPO-1oBqXX5Ii8KqSN0TNqij_aRN2-0FQA1VhX0ocW-ONOUKTZSJgKmwbi2hOONBQ2w-Imy0PilPmMiUMj9eQOxnp-Ae82-69GNljG2Gwp4bP5rpppVURZ7fbd0-mjB8xPTNZEWqjG5STh_qpPdCUIHhLBccsbydnS_mabgRj1a2n1f1vM4QcydF5ZdBlY5X0BvaTYMF0AI=w830-h913-no
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aventuri care merită!
Dl din poză e Gogu? 🤔😏😁
ApreciazăApreciază
Yap! A fost. A alungat o dihoriță cu pui care se aciuase în pod la mine ceea ce i-a fost fatal…
ApreciazăApreciază
P.S. Oricum, acum ar fi avut 20 de ani, greu de crezut… măcar a murit glorios și-i pomenit cum poate nici eu n-o să fiu! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ pentru Gogu!
ApreciazăApreciază
Să-i fie țărâna ușoară! L-am îngropat în fundul curții unde-i cimitirul animalelor. Acolo-s patru câini și șapte mâțe.
ApreciazăApreciat de 1 persoană