Un pumn de apă aruncat pe-un umăr gol, țipăt de pescăruș razant, dunga unei raze pe o piatră, sunetul valului spart, nisip scrîșnind sub sufletul sărat de vise… ce-aduce marea la țărmul gîndului n-aduce uneori ceasul unei vieți.

Eternitatea e acolo unde, pentru o clipă, valul se îngînă cu nisipul de o veșnicie și pentru încă o veșnicie, apoi se despart și iar se regăsesc într-o nedefinire și redefinire de dinainte și de după tot.

Și pașii tăi mergînd pe clipa aceea.

(foto – pinterest, mona-mina.tumblr.ro)