Bărbații, politica și nefericirea

Că trăim într-o societate patriarhală, se știe. Prin definiție. De fapt, nu prin definiție, ci prin tradiție. Mă rog.

Politica pare cireașă pe tort masculin. Table și bere fără (ad)judecări politice, mai rar. Terasă, vara, pe caniculă sau iarna, la gura caloriferului virtual, fără o părere, acolo, politică, e deja efeminare, dai în altele, așa că trebuie să ai. Dă bine-n cartier sau pe ecran, ești bărbat, ești validat.

E ok, e limpede, da’ unii merg și mai departe, nu doar c-o vorbesc, își iau cizmele de cauciuc și se bagă-n ea de-a dreptul.

Acuma să vedem și cine.

Se bagă în politică iubitul tînăr și romantic de sub lumina lunii la întîlnirea cu prințesa visurilor momentane? Nu.

Sau poate tînărul căsătorit ori omul cu relație relativ statornică și care abia așteaptă următorul mic dejun în pat, indiferent cine aduce tava? Nu.

Omul obișnuit, venit seara de la un serviciu obișnuit, într-o familie obișnuită, cu cumpărături sau doar cu-o ciocolată la copii, obosit dar mulțumit că-i acasă? Nu.

Omul obișnuit singur, adunat seara de la treburile lui, la o carte, caz rar și fericit, sau cîteva șuruburi rămase nestrînse, iarăși vreo bere cu vreun alt amic? Nu.

Adolescentul obișnuit, cu-ale lui, dacă nu-i fiul lui tata, să intre-n organizația de tineret a partidului lui tata? Nici gînd.

Bătrînul care-și umple ce i-a mai rămas cu statul la cozi, de ca și cum ar fi ceva obișnuit? Nu.

Nu-mi mai vin în minte alte categorii, dar, cu siguranță, mai sînt.
Toți bărbații aceștia-și văd de treaba lor, oricare-ar fi, pentru că găsesc în ea orice sens care-i împlinește cumva.

Cizme de cauciuc pentru intratul în balta politicii își pun doar cei fără. Pentru pasul acela de la politica berii pînă la intratul în ea, cu înscrieri în partide, candidaturi și toate cele ce fac micile și marea scenă politică a lumii, îți trebuie să n-ai ceva.

Pe scurt, c-am scris destul, eu n-am văzut, de la frustrații Trump și Putin la cel mai apropiat vecin de bloc, bărbat bun – om politic. Căci, dacă toți bărbații lumii ar avea ce face pe la casele lor, nu le-ar mai trebui așa o curvă universală (nu eu, proverbul…) în care să-și refuleze toate nefericirile personale.

Ca să previn și cum e cu cei pe care-i tot susțin și votez eu degeaba, ei de ce fac…? Păi, aș zice, din disperarea care-l mai apucă pe omul cu bun simț și educat care crede că ar putea contrabalansa vreodată puterea activă. De-aia nu-s, as the matter of fact, oameni politici și nici nu reușesc mare lucru.

Despre femeile vîrîte în politică mă abțin din solidaritate de castă…

Politica, deci, după mine, e un concept artificial creat de oameni dezechilibrați, de aceea n-a fost, nu este și nu va fi în veci salvarea vreunui om sau a vreunei nații.

15 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Ana May spune:

    Foarte adevărat! Și din ce în ce de mai slaba calitate, acești „politici”! ☺️

    Apreciat de 2 persoane

    1. … nici n-am cuvinte asupra calității. Doar asupra cantității, că e prea mare.

      Apreciat de 2 persoane

  2. ina02s spune:

    Probabil nefericirea asta politica se reduce, mai ales, la alesii noastri.
    Sigur in tarile nordice au alta mentalitate. Unde politicianul sta intr-o garsoniera cu bucatarii comune, pentru a cheltui, cat mai putin, din banii contribuabilului..de ex. Iar in istorie ce sa zic de Senatul Roman??

    Apreciat de 3 persoane

    1. La noi e măcel de nesimțire. N-aș băga nimic în foc nici pentru alții, cît lumea e condusă de doi nebuni, ambii… negri.
      Mentalitatea aia a celorlalți sigur contează, dar… și de „corectitudinea politică” mi s-a luat.
      Chiar cred că inventarea politicii e cea mai mare greșeală a omenirii.

      Apreciat de 2 persoane

  3. papagigli spune:

    Politica e un rau necesar. Fara politica ar fi haos si nu cred ca societatea umana ar fi supravietuit. Dar politica n-ar fi rea daca cei ce-o practica ar fi onesti. Problema e ca omul onest nu intra-n politica si daca intra, e extirpat cu repeziciune de sistemul creat de jigodii.
    Pe de alta parte, jigodiile sunt alesii norodului si atunci, a cui e vina? 😉
    As spune ca e un cerc vicios din care nu exista iesire, cel putin momentan.
    Uite si doua exemple de cum vad eu problema.
    https://v2valmont.wordpress.com/2009/02/05/homo-politicus-reloaded/
    https://v2valmont.wordpress.com/2011/03/09/elita/

    Apreciat de 3 persoane

    1. Perfecte! Ambele. Ma faci sa ma simt novice in exprimarea dispretului asupra subiectului respectiv 🙂
      Mai putin cu raul necesar, dar nu-mi bat capul sa spun cum as vedea eu lumea fara politica, e prea degeaba.

      Apreciat de 1 persoană

    2. papagigli spune:

      Pai daca vrei sa discutam, spune-o, chiar daca, evident, nu vom rezolva noi problemele lumii. Dar asa, de-un par plaisir, zic c-ar fi interesant. 😉

      Apreciat de 1 persoană

    3. Hai că-ncerc un mini-plan, deși sîntem așa viciați că va fi greu și să visez.

      Apreciat de 1 persoană

    4. Ar trebui inceput cumva de la garantia acceptarii tuturor a ceea ce au. Granite etc. Eradicind politicienii, sa nu inceapa razboaie fara noima.

      Apreciat de 1 persoană

  4. Politica a apărut din dorința de putere, din necesitatea unora de a-i conduce, manipula și (de ce nu?) de a-i exploata pe cei mulţi. Gradul de subordonare e diferit de la democrație la totalitarism.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Le-am trăit pe ambele… 😦
      Ce amintire-mi vine-n minte brusc, aia cu eu – copil si Europa Libera, si mai stiu, ref la politica, ca eram sigura ca noi asa sintem si doar restul fac politica…

      Apreciat de 2 persoane

  5. Aldus spune:

    Că trăim într-o societate patriarhală, se știe. Prin definiție. De fapt, nu prin definiție, ci prin tradiție. Mă rog.

    Cine vă oprește pe voi, femeile, să spargeți tradiția unei societăți patriarhale? Iar dacă nu puteți, atunci poate că nu tradiția este cauza acestui tip de societate în care trăim.

    De-aia nu-s, as the matter of fact, oameni politici și nici nu reușesc mare lucru.

    Dacă te referi la useriști, total de acord. Apropo, a conduce o țară înseamnă mai mult de a nu fura, înseamnă a-i putea asigura stabilitate, a avea forța și înțelepciunea necesară în diverse situații critice etc.

    Nu cred, la subiect, că politica este, în esență, alegerea complexaților. Cred că este alegerea unor bărbați cu spirit de lider. Este varianta modernă a liderului de grup, a celui care conduce o mulțime de oameni. Dar da, la modul cum arată în ziua de azi, e posibil ca mulți politicieni să fie oameni superficiali. Adică să aibă carențe în privința calităților ce definesc un om.

    Apreciat de 1 persoană

    1. La useriști, da, mă refeream… 😦
      Cît despre complexe, cedez la „în esență”, fie, nu în esență, dar actual chiar văd numai complexați peste tot. Toată gama de defecte, de la superficialitate și nesimțire la noi pînă la spanacul de „corectitudine politică” din vest. Ca să rămînem pe continent 🙂 Recunosc, complexele stricte din cauza cărora au ajuns (ai noștri îndeosebi) la asemenea comportamente nu le știu, nu le cunosc dosarul psihologic, dar știu din cultură generală că asta e calea spre carențele umane. De fapt ce vorbesc eu, nici nu cred că și-au pus vreodată problema c-ar avea o problemă :)))

      Apreciază

    2. Aldus spune:

      Uite și perspectiva unui alt blogăr despre USR:

      https://dorinlazar.ro/greselile-unui-partid-in-deriva/

      Știi cum e? Nu din politică o să răsară soluția salvatoare. A aștepta să vină cineva să ne rezolve problemele este o atitudine pasivă și păguboasă. Aleșii noștri tot din rândul nostru sunt aleși. Soluția, singura posibilă, este continua noastră elevare și educare, ca membri ai societății. Fiecare epocă are conducătorii pe care și-i merită.

      Apreciat de 1 persoană

    3. Un articol mult mai pertinent decît al meu, scris doar într-o izbucnire de moment. Are dreptate, și eu, fire nepolitică oricum, tot așa îi văd, din păcate.
      „Soluția, singura posibilă…” e imposibilă. Școala nu ne mai aducă de ani buni nicicum (și aici sînt mămică expertă) iar acasă nu prea mai are cine, inclusiv bieții primi șapte ani. Copiii cresc de obicei cu bone, bunici, părinte unic, în plasament (și aici e lung…!), abandonați, părinți tineri analfabeți sau bogați. Nici o variantă dintre astea nu-i un început de educație viabilă și „continua noastră elevare…” îmi pare un proces de muuulte generații de-acum încolo.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.