Soare fusese
Cînd mă jucam cu fluturi în țărînă,
Spre soare gînguream
Și repetam cuvinte spuse
Rîzînd
Iar mama mă ținea de mînă.
N-aș fi-nțeles atunci
Că multe au și părți opuse.

Soare era în vechile-ntîmplări,
Mă logodisem cu copilăria
Și număram pe deget veșnicia.

Nunta n-avea să fie niciodată.

… Iar azi, cînd parcă plouă
Din timpuri imemoriale,
Mai trec întîmplător
Prin sala de petreceri;
Alb-negrul s-a făcut color,
Dar scaune –
Din ce în ce mai goale.