Cîteva rînduri fără cifre, exemple, epoci, statistici. Doar despre mine, Femeia care ar trebui să fiu stăpîna propriului meu corp.

Vreau să decid singură cînd, cui și pentru ce mă dau și ce fac după.

Nu să hotărască vreun bețiv sau vreun boxer ratat pe vreo alee întunecată sau în scări de bloc. Faceți-mi legi pertinente împotriva violului și violenței și nu se va mai pune problema unui avort. Măcar de frică, dacă nu de bun simț.

Sau să hotărască vreun soț ce m-a luat de gura lumii, a neamurilor sau din niscaiva calcule și-acum îmi toarnă copii, eu îi fac și el pleacă-n Uniunea Europeană la muncă cu altele. Educați-ne în școli, și pe mine cînd sînt încă fată, și pe cel ce va deveni într-o zi tată și soț. În școli, pentru că acasă, dacă vin din aceeași familie „tradițională” dezorganizată, nu are cine s-o facă. Și nu se va mai pune problema unui avort, pentru că voi înțelege, în sfîrșit, ce vreau de la viața mea de Femeie.

Organizați cursuri de morală pentru adulți, deoarece copiii din flori iarăși nu sînt bineveniți nicăieri. Sînt născuți din legile societății, dar sînt paria în aceeași societate. Și iarăși nu se va pune problema unui avort.

Desființați sectele. Lăsați, dacă chiar nu vă puteți lipsi de ele, bisericile religiilor de bază și terminați cu toți scelerații care interzic accesul la servicii medicale și alte utilități sociale. Sectele nu sînt drepturi ale omului, ci încălcarea lor cea mai flagrantă. Conform propriei lor teorii, și copilul acela e o viață, nu?, deci să aleagă copilul dacă vrea sau nu o operație sau sîngele altcuiva ca să trăiască, nu numiții părinți înregimentați în secte cu guru dubioși și ultra-bogați.
Cît despre Biserica Creștină, toți avem un Dumnezeu și nu intru aici în detalii de acest fel, dar atîta vreau: nu mai hotărîți voi ce să fac cu ce e înăuntrul meu de Femeie, lăsați-mă să decid eu, pentru că nu știți nimic despre mine, de fapt. Nici voi, nici statul – pentru biserică și stat eu sînt doar un enoriaș sau un cetățean. Un număr în plus.
Și nu se va pune problema unui avort. Sau măcar vor fi copii sănătoși la minte și trup și cu șanse la o viață firească.

Pe mine cine mă apară? – se întreba azi cineva.
Nu mă apără nici istoria, nici legea, nici societatea, nici o religie din lume, de multe ori nici familia.
Îmi rămîne să mă apăr singură și să vă spun la infinit, de cîte ori și unde pot: lăsați-mă în pace. Lăsați femeile în pace.
Fără mine oricum nu ați exista. Sau, atîta timp cît aș avea dreptul să aleg, ați fi, în sfîrșit, ce trebuie.

(Foto – Spreadshirt)