Vălul des mi-ascundea disperarea… (Anna Ahmatova)

Vălul des mi-ascundea disperarea,
Fața palidă, ochii fierbinți…
Cu tristețea-mi imensă ca marea
Am sfîrșit prin a-l scoate din minți.

Și s-a dus pe o noapte cu lună –
Gura strînsă-ntr-un zîmbet amar.
Am fugit după el ca nebună,
Să-l ajung lîngă poartă măcar.

I-am strigat: „Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, voi muri!”.
Mi-a răspuns cu o voce străină,
Surîzînd: „Vezi că-i vînt. Vei răci!”.

O poetă mai puțin cunoscută la noi și o poezie foarte, foarte veche și foarte dragă mie, Anna Ahmatova.

Sursă foto: Pinterest

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. ina02s spune:

    Frumoasa foc poezie ai ales. Nu stiam poeta, dar m-ai provocat s-o caut si sa mai citesc. Numai bine! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, o femeie-poetă deosebită în toate, foarte mult m-a impresionat și pe mine cînd am descoperit-o, dovadă că mi-au rămas versuri ale ei în minte… Bucură-te de ea, te pup cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.