Oameni și răni

Pasionată de revelații din fire, am mai trăit una, așa, brusc, asupra simplității teribile a vieții. Dap, simplitate, fix simplitate. Căci ea, săraca, viața, e pe linie dreaptă, noi tragem aiurea de ea în toate părțile.
Revelația asta s-a strecurat în urma unui articol de aici, de pe blog, nu mai țin minte al cui. Nu în urma armatelor de cărți creștine și para-creștine citite sau a generalilor psihologi prieteni cu care am dezbătut hărți și stratageme întregi de comportamente în atîția ani de existență.
Cineva dintre voi a propus într-o zi să schimbăm cuvîntul „toxic” din sintagma „om toxic” cu „rănit”. Am ignorat ideea inițial, ca toți care știm noi ce știm și nu vine altu’ din senin să ne spună c-am trăit greșit. Dar ea s-a sedimentat și, la un timp dat liber, am făcut-o. De curiozitate, întîi, apoi m-am prins fascinată în joc.

… Cîte povești de rescris au ieșit…!

Pe scurt, că-i luni și-i au relanti totul și s-a mai schimbat și ora – altă aberație.
Ne naștem chiar egali, adică goi și urlînd. Deși și-aici… unii nu mai apucăm s-o facem. Unii ieșim la lumină natural, alții ne-. Țipătul acela primordial… În fine.
Și-apoi începem. Să fim loviți, mai devreme sau mai tîrziu, de diverse. De-o țară, de-o cultură, de-un părinte, de-un răsfăț prea mare, căci și abandonul și puful parental sînt la fel de răni… Părinții care ne fac – sau nu vor să ne facă, dar noi, uneori, răzbatem și trăim – sînt și ei oameni și-au fost loviți la rîndul lor de alții, de-aia nu se termină niciodată.
Exact, adică toți sîntem o mare de oameni mai mult sau mai puțin răniți de semenii noștri.
Și-aici, abia aici, intervine combinația aceea unică de genetică plus destin a fiecăruia dintre noi, în felul cum primim și cum privim aceste răni.
Căci numai noi înșine, și eu, și tu, singuri și nesiliți de nimeni, alegem dacă rănim și noi la rîndul nostru sau gestionăm aceste răni primite, în indiferent ce fel.
Pe scurt, cu cît ești rănit mai tare, cu atît rănești la rîndul tău mai mult, dacă ai luat-o pe drumul ăsta al atacului ofensiv perpetuant de rău.
Iar, dacă alegi să nu răspunzi cu rană la rană, nu ești mai prost, nu-ntorci și celălalt obraz și altele interpretate greșit, ci pur și simplu alegi să fii într-un final ceea ce trebuia să fii cînd ai fost creat: adică om.
Și teoria mea se termină cu completarea articolului inițial care m-a pus pe gînduri: că, dacă tot ai reușit să-ți transformi „omul toxic” în „om rănit”, încearcă la fel și cu „mi-e silă”. Zi-i „mi-e milă”.
Nu schimbi lumea largă, dar o schimbi pe cea din jurul tău, măcar atît cît ai nevoie.
Unde mai pui că, dacă vrei musai sa te alegi cu ceva în privat din toate astea, mila e mai greu primită decît sila. Da, știu, acest alineat nu-i super-etic, dar mi-l permit, e teorie proprie.
Uitați-vă la pămînt. Pămîntul pe care-l călcăm zilnic și-l scuipăm, cu vorbe sau semințe. În fiecare an ne înflorește-aceeași iarbă.
E greu, da’ face.

12 comentarii

    • Da. În plus, se mai poate întîmpla ca și celălalt să înțeleagă. Probabil rar, eu nu am întîlnit așa ceva, din păcate, dar am auzit și am citit. Poate că și unii „răi” au momentele lor de cumpănă. Naiba știe.
      Noi trebuie să ne ocupăm de noi, altruismul e o bazaconie, nu poți ajuta pe nimeni dacă nu te-ajuți pe tine maxim întîi 🙂

      Apreciat de 3 persoane

    • Nu ti se pare ciudat că oamenii din jurul nostru, cei pe care îi știm mai bine, se întâmplă să înțeleagă greu sau deloc? Înseamnă că sunt atât de rari aceia care vor să schimbe viziunea asupra semenilor săi, încât îi întâlnim doar de la distanță?
      Foarte frumos gândit și scris!

      Apreciat de 3 persoane

    • Cel din jurul tău lovește la fel pe oricine, tu, primitorul, primești mai tare, deoarece, știindu-vă mai bine, îți știe vulnerabilitățile mai bine ca unui cunoscut mai depărtat. Tu, cel rănit, ești „problema”… 😦 după logica mea.

      Apreciat de 1 persoană

    • Da, eu sunt problema că accept, că îmi sunt înșelate așteptările s.a.m.d., dar eu mă gândeam la numărul de indivizi pe km^2 care sunt dispuși să înlocuiască o percepție cu alta, ca în exemplul tău: „om toxic” cu „om neînțeles”, „silă” cu „milă” s.a.

      Apreciat de 2 persoane

    • A, nu știu ce să zic, nici n-am studiat termenul, dacă e… consacrat sau nu, dacă există sau e „invenția” bloggerului de unde l-am luat eu.
      Dar, presupunînd c-ar fi o variantă standard… probabil cîțiva.
      Nici mie nu-mi iese încă zilnic sau cu oricine înlocuirea :)))

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.