Fixez un punct pe perete,
atît îl privesc
că-ncepe să crească
și-n cele din urmă se face
poveste cu
o mie de pete.

Mă uit și mă uit,
nu mă las
și simt,
în cadrul luptei concrete,
c-o să iasă afară din casă,
în copaci, în ploi, în planete.

Mă supăr și plec după el,
prin timp și prin spații incerte.

Răzbat înapoi
cu zbor întortocheat,
cu plumb pe aripi,
pene de la amanet,
planez uneori mai tranșant
cu zbor de erete…

Răzbat.

Și-l văd.
Brusc, nemișcat și banal,
punctul meu de pe perete
inițial.

Îl privesc,
ne privim pe-ndelete
și-apoi,

strîngînd din buze și privindu-l final,
iau un burete.