Dă-mi mîna ta

Dă-mi mîna ta
Și lasă
Tristețile care au fost,
Le-adună sortimente într-o plasă
(nu, nu dai plasă, doar le pui în plasă),
Nu vezi
Că ceața-n zori e chiar frumoasă?

Dă-mi mîna ta
Și spune
Tristeților încolonate fără nume –
Pe nume.
Și-ai să vezi
Că zîmbetul nu-ți mai apune.

Dă-mi mîna ta
Și scrie
Pe ce vrei tu,
Pe-un vis, pe vreun nisip, pe vreo hîrtie
Că ești
Din creștet pînă-n tălpi doar Poezie.

Dă-mi mîna ta
Și haide
Pe tărîmul unde proza vieții nu ne știe.

5 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Poteci de dor spune:

    Foarte frumos!
    Să le dăm nume tăcerilor ca să rămână zâmbetul…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ca și greșeala, care, recunoscută, e pe jumătate iertată.
      Și tristețea, definită, e pe jumătate trecută 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. ina02s spune:

    Frumoase versuri, frumoasa cere… Numai bine! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Dă-mi mîna ta… la o cafea 🙂 Nu știu de ce, abia azi am văzut comentariul tău.

      Apreciat de 1 persoană

    2. ina02s spune:

      Eii, nu-i nici o problema. Eu ades, in weekend, pot doar aprecia nu si scrie, raspunde… 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.