Cînd încerci să construiești lucruri cu oameni de nimic și te tot minți, de dragul visului, că merge, pui cărămidă după cărămidă și te trezești că le pui doar tu, pînă cînd se face zid. Nu zidul de la casa proiectată, ci zidul acela între oameni.
Și, cum Ana din legendă ar fi fost să fie propria-ți credință, renunți într-o zi la jertfa inutilă și alegi să cauți un alt teren, cu alți constructori de visuri.

(Albert Gyorgy Bronze, „Emptiness”)