Ești tu bătrîn,
Chitara ți-e bătrînă
Sau cîntul ți-e bătrîn,
Nebunule păgîn?
Cînd ai băut ultima dată
Pe săturate dintr-o fată?
Cînd ai fumat țigări de soi
Cu fir întins în lumea de apoi?
Cînd ai dormit în pat de om
Și-n zori s-a refăcut în pom?
Și ce și cît ți-ar mai lipsi
Pînă la a te izbăvi,
Nebunule păgîn
Cu cînt bătrîn…?
(Picasso, „Bătrînul chitarist”, 1903)
Încântător…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Foarte frumos! Şi acum pare un tot vers şi imagine, parcă nu mai pot fi separate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Cine știe cum se simțea și Picasso, abia acum am citit de „perioada albastră” în care a pictat cu totul altfel decît îl știm.
ApreciazăApreciază
Frumoasă asociere! Felicitări !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și tristă muză… Mulțumesc!
ApreciazăApreciază