Vînd vagon funcțional de vise

„Persoanele care au condus pe călători la tren sînt rugate să coboare din vagoane. Trenul va pleca în cinci minute în direcția…”.

Toate vacanțele mele de copil au însemnat peroane, trenuri, gări. Și oameni. Nimic nu-i mai ca viața decît mersul cu trenul. Cu avionul e prea scurt, în autocar stai doar pe locul tău, cu mașina ești comod, rapid și singur.

În tren ai timp de toate. Te plimbi, mănînci, te uiți pe geam, vorbești. Și mai sînt gările. Mari, mici, haltele… Haltă, cuvîntul acesta m-a fascinat mereu, i-am și dat definiția mea – un loc unde oprește trenul ca să vezi cum crește iarba printre șine, să poți privi pentru cîteva clipe casa de lîngă peronul din trei plăci sparte de beton, cu aceiași oameni care n-or să știe niciodată că cineva i-a privit, pe fiecare, preț de un dus, de un întors și poate și de-un an următor. N-or să știe că tu le știi casa vara, cu mărul din curte, prispa și rufele puse la uscat, și iarna, pustie, doar cu cîinele lătrînd și cu lumini aprinse după-masa…

Cunoști în tren oameni ca-n viață. Uneori merg mulți, alteori e gol. De la cei mai stilați la pungile de rafie cu vinul plăsticos. Pensionari nostalgici cu veșnicele lor taloane de pensie pe care le mai comentează o oră după ce trece controlorul, bunicuțele din povești, copii suavi sau copii caragialești, dive și fufe, studenții pletoși, superiori și triști, mămici, tătici ori perechi mai mult sau mai puțin tinere sau decente, maturi cu ochelari rasați pe vîrful nasului, cîte-un stingher ce nu-și găsește locul… nu-n tren, ci-n viață, uneori se vede.
Închegi conversații, nu-i musai să le-ncepi, dar nu poți fi nici sălbatic să nu răspunzi, în general, și, tot în general, lumea e dornică de comunicare. Subiecte pe orice măsură, poți afla în zece minute drama unui om de-o viață, poate și de mai multe generații, apoi omul coboară și n-o să știi nicicînd ce-a mai făcut. Doar un alt călător, ridici din umeri și trenul merge mai departe.

Sau îți rămîne sufletul în niște ochi albaștri dintr-o gară, v-ați zîmbit o clipă cumva, pîn-a fluierat conductorul și gata, crezi că-i marea întîlnire, cîțiva ani îți spui că ochii aceia vor fi iar pe peron la ora și în ziua de, c-așa-i în vise și în filme, apoi crești și uiți.

Sau copilul acela, Doamne, cît de cuminte și drăguț, așa aș vrea să fie și al meu, sau celălalt, ce tîmpit, l-aș usca-n bătaie… Știu, am mai zis de copii, dar trenuri fără copii nu există. Femeia care abia se-angajase la o firmă mare și-și ținea mîndră gențile scumpe proaspăt cumpărate pe culoarul îngust dintre ușile de acces și ușa murdară a toaletei; era ultima ei călătorie cu trenul, buzele roșu-aprins spuneau tuturor că-și ia mașină, gata.
Zeci, mii de chipuri, de senzații și de întîmplări îți trec pe dinainte, puține rămîn. Mai mult rămîn senzațiile, care, cînd se repetă, scot din ungherele minții chipuri și-ntîmplări.
Și bucuria unică a ajungerii. Sau a întoarcerii, e aceeași mereu.

Cele mai mari intersecții de visuri sînt în trenuri.

Cînd ești copil, lumea-i a ta și te-mprietenești ușor și cu oricine. Cu cît crești, devii, proporțional, mai selectiv în alegerile conversațiilor dintre stații. Ca, bătrîn ajungînd în trenuri, să redevii deschis de regulă tuturor și plin de povețe… Cînd ești copil, întrebi, vrei să le știi. Cînd ești bătrîn, le știi, vrei să le spui.

Ia un tren, oricare, cînd nu mai poți. Mergi cîteva stații, oricîte, coboară, bea o cafea și întoarce-te cu altul. Străini de-o clipă care-ți ușurează străinii din viață. Și o depersonalizare bine-meritată într-o lume plină de ego-uri, pozitivism și dezvoltare personală. Și ia-ți bilet, călătorule, din timp, pînă nu se transformă toate-n săgeți interregionale, căci scopul săgeții devine ținta, nu drumul în sine.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.