Fals tratat de altruism

Din cînd în cînd mai apare pe lume cîte-un nebun care vrea să facă totul pentru alții, crezînd că mîntuie lumea sau doar făcînd-o și necrezînd nimic.

Altruismul ca stare nu-i în știri de companii celebre sau mari actori sau afaceriști făcînd și lucruri pentru omenire. Pentru astfel de gesturi, fie ele campanii electorale sau comerciale, spălari de imagine, orice alt interes sau pur și simplu compasiune reală, s-a inventat sintagma „act de caritate”.

Cînd ești copil, prin firea lucrurilor egoist, și simți sau ești învățat să-mparți cu fratele tău ciocolata, antonimul egoismului nu-i altruismul, ci dragostea frățească.

La fel, cînd te oferi să-i dai colegului de bancă un pix, văzîndu-l cu ochi rotitori disperați după ce-a intrat doamna în clasă – e prietenie sau dorință de.

Banul pus în palma cerșetorului e milă.

Cînd simți c-ai da cuiva soarele și luna de pe cer fără s-aștepți stelele în schimb, bucură-te, aceea e dragoste. Sau iubire, dar e din altă poveste oricum.

Iarăși, cînd dăruiești omului ce vezi sau crezi că lui îi trebuie sau e doar frumos și știi că i-ar plăcea, primești mulțumiri și-apoi nepăsare sau privirea strîmbă a celui de lîngă. Îi dăruiești și-aceluia, se va uita cîș următorul, tot ce poți să speri e că nu și primul. Și așa, de cînd e lumea și pentru cît va fi, lanțul slăbiciunilor se transformă în alt cerc vicios iar crezutul tău altruism incipient – risipă.

Pentru că nimeni, cred eu, pe Pămînt nu poate da la infinit și fi egal la infinit cu el însuși și cu toți într-o armonie interioară desăvîrșită, rămînînd în același timp om. Cei numărați care-au ajuns aici și dovediți că au existat s-au redefinit, în limbaj omenesc, în timp, ca sfinți, plătind, de obicei, cu grea suferință proprie acest apanaj și fără a și-l propune inițial.

La urma urmei, poate că cel mai pur și neștiut de nimeni altruism îl găsim în prostituata săracă de pe marginea drumului, în ciuda profanismului că-și dă pe sume modice sau fixe ce-are ea mai sfînt de la Dumnezeu; el e-n tăcerea sufletească cu care merge înainte pe, de multe ori, singurul drum. Sau în florile de cîmp de pe marginea aceluiași drum, dar și drumul și floarea sînt deja alt regn prestabilit.

Poate.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.