Portrete în timp (2): Prințul reciclat în broască

E, în general, cel mai obișnuit copil din lume. Timid și firav în mare, cu ochii și cu mîinile la locul lor. Crescut simplu, cu puține la îndemînă dar cu o imaginație compensatorie în plin avînt suplinindu-i lipsurile încă nedefinite.

Puțin mai măricel, obișnuiește să dea iama prin toate fetele accesibile ale zonei natale înainte de a-și lua avînt în căutarea fericirii în lume. Trece pe unde se poate, încearcă de toate și învîrte lucruri de supraviețuit pînă cînd descoperă că, de fapt, fericirea nu e-n lume, ci-n „eternul feminin”.

Nu e foarte pretențios, doar să-și găsească un factor incitant, că restul planului vine din mers. Femei din orice mediu, vîrstă și de orice culoare de păr sau politică. Atît îi trebuie, cuvîntul inițial, găsit de obicei prin noroc chior, spre vulnerabilitatea fiecăreia în parte. Ideal ca aleasa momentană să prezinte semne de vulgaritate subtilă sau răutate și predispoziție spre spectacol. Deși plăcerea lui cea mai vinovată sînt femeile adevărate, inteligente și superioare lui prin firea tuturor lucrurilor, dar accesul la ele fiindu-i destul de restricționat de-aceeași fire a lucrurilor, se mulțumește cu orice, ba uneori chiar cedează, din plictiseală, presiunilor pe care altele, mirosindu-l prin același instinct primar, le exercită asupra lui.

Toate astea pe furiș și încercînd să nu lase urme, ca atunci cînd faci prostii și te ferești de mama. Nostalgie versatilă, paralelă musai cu o viață de familie dusă impecabil în uralele publice ale aparenților sau, mai rău, credulilor aplaudaci obișnuiți.

Cînd mai scade vadul, mai găsește, om inventiv, cîte ceva. Un grup social, de exemplu, a cărui realizare depășește așteptările e o soluție perfectă cît să-ți faci de cap liniștit o perioadă, pînă o dai iar și inevitabil în bară.

Pliat perfect pe simțirile lui necontrolate de adolescent întîrziat se poate dovedi și un partid politic extremist. Acolo descoperi raiul de desfășurare în tihnă a oricărui exhibiționism psihic și poți da drumul cu furie fără măsură multor frustrări acumulate pe parcurs. Sub, evident, eternele susțineri subterane ale sexului opus, fără de care n-are farmec viața.

Și așa mai departe. Cînd stoarce vlaga feminină pretabilă intereselor lui din tot ce poate, schimbă decorul sau dispare din peisaj.

Nu trăiește vreun sentiment de vină, regret, respect sau înțelegere față de cineva sau ceva vreodată. Trăiește un unic și repetabil sentiment de nedumerire că toate-ncep cu „ce om bun și frumos” și se termină cu „nu-l mai doresc în preajmă pe acest individ”, pe care numai o viitoare victimă îl poate anihila. Căci chiștocuri nu fumează, de fapt în general nu fumează, dăunează grav imaginii inițiale.

Sînt triste poveștile inverse și par ireale la lumina zilei, știu, dar așa sînt uneori poveștile de adulți, uneori mai incredibile decît cele cu care am crescut, și ele trebuie spuse. Prinții reciclați sînt liberi printre noi, cititorii vieții care bate filmul, și așteaptă cu interes orice dispoziție la o nouă ecranizare.

Pentru că le lipsește, paradoxal, singurul lucru pe care-l împart fără preget: iubirea.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.